Paşi către tine însuţi

marți, 22 decembrie 2015

Jocul Divin – Legi care guvernează Universul

Moto:

„Înainte de a exista ca persoane pământeşti, existăm ca gând, ca intenţie a lui Dumnezeu” (Părintele Arsenie Boca).

Jocul Divin este un Joc care nu are învingători, are numai participanţi. Pierre de Coubertin a înţeles acest lucru şi l-a declarat motto-ul Jocurilor Olimpice moderne.

Cu sau fără noi ca specie, entităţi spirituale întrupate, Jocul Divin va continua. Cei care îi înţeleg regulile şi le respectă rămân în peisaj şi astfel participă activ la Destinul Divin.

Cei care nu … eșuează spiritual.

Această stare de eșec este observată în Universul Material prin exploziile supernovelor sau în norii cosmici.

Ulterior ei sunt preluați de alte familii spirituale, sisteme planetare, dânduli-se o nouă șansă.

Plecând de la unele dintre cele mai importante descoperiri ale fizicii, în special cele ale fizicii cuantice, dar uzând și de cunoștințe din alte domenii ale științei, precum și de unele din sfera spirituală, ceea ce am numit inițial Jocul Divin ne-a apărut mai degrabă ca un Mare Plan Divin care a creat și continuă să creeze Universul. Nu-I vorba despre un ”joc” al lui Dumnezeu, în sensul uzual al jocului, în existența Universului, nici în existența noastră, ca specie, ca familie biologică sau/și spirituală. Jocul acesta nu-I un fel în care Dumnezeu, plictisit de singurătate, s-a apucat să se joace cu sine însuși, imaginându-și că…aspectele sale sunt niște mulțimi de păpuși, cărora să le dea roluri într-o poveste pentru copii. În același timp, nu-I posibil nici ca totul să se fi născut din nimic, dintr-o materie pe care nimeni n-a conceput-o, nimic n-a determinat-o, nu e posibil să se nască o asemenea inteligență și complexitate din Neant. Atâta timp cât existența ESTE, nimicul nu este posibil. Materia singură, fără un spirit care a animat-o, un Big Bang apărut din nimic nu mai poate fi o variantă viabilă astăzi nici din punct de vedere științific. Acest adevăr tulburător ni se arată doar privind către o parte, o mică parte din marile descoperiri ale științei. Inteligența care animă Universul și îl umple, ne apare, așa cum puteți citi în capitolele anterioare, ca fiind stare divină omniprezentă și instrument esențial al Creației. Multitudinea de „legi” care guvernează existența în întregul Univers reprezintă doar o mică fațetă din ceea ce cunoaștem drept exprimare a „Inteligenței Divine”. Pare că, așa cum noi concepem o mașină care să funcționeze corect și să fie cât mai performantă, cât mai bună, Divinul a creat în Sine Universul și toate formele sale, mai întâi gândindu-le, precum un arhitect, creând structura lor informațională, apoi materializând în diferite forme aceste gânduri ale sale. Totul apare ca un tablou conceput fără greșeală!

Universul, deopotrivă cel material și cel spiritual, și-a început existența dintr-o stare de ARMONIE absolută, din însăși armonia Divină. Așa cum gândurile noastre călătoresc prin jurul nostru, în plan subtil, neținând cont de timp, de spațiu și de lumea materială (gândurile nu se lovesc de pereți!), noi s-ar putea să fim gânduri ale lui Dumnezeu sau, mai bine spus, imagini ale sale și așa este Universul întreg. O uriașă imagine divină, o HOLOGRAMĂ, guvernată de legi, de reguli, de relații, de stări și de amprente ale inteligenței divine care a conceput totul „cu scop”, „cu sens”, stabilindu-și o finalitate precisă. Legile care guvernează Universul, lumea materială, lumea atomică, lumea cuantică, lumea energiei și a informației sunt atât de precise și atât de puternice încât nu puteau să fie concepute decât de o inteligență căreia nu-I putem cuprinde dimensiunea și este de neconceput ca ele să nu aibă un scop. Scopul apare din însăși existența acestor legi. Am plecat din Armonia Divină și scopul nostru este să ne întoarcem la ea. Ne-am separat pentru a ne reunifica, pentru a redeveni Unul, a redeveni Armonie pură. Să ne întoarcem la ea mai bogați, grație trăirilor pe care le experimentăm în călătoria noastră prin Univers și, mai ales, să ne întoarcem la ea CONȘTIENȚI de cine suntem și ce suntem. Am căzut din armonie în dizarmonie tocmai pentru a deveni conștienți de armonie. Călătoria noastră „aventuroasă” în Universul Material se arată a fi călătoria unui aspect al divinului în inconștiență cu scopul de a ne întoarce acasă conștienți. Conștientizăm armonia experimentând dizarmonia. Conștientizăm că suntem copiii lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de El.

Așadar, Universul se creionează a fi o Hologramă uriașă, care a explodat în miliarde de miliarde de holograme: este ceea ce știința numește Big Bang-ul. În dorința noastră de a descrie Jocul Divin am fost călăuziți să observăm că Universul se află, încă, în perioada Big Bang-ului, deopotrivă din punct de vedere astronomic, dar și spiritual. Suntem în fază de expansiune, încă, iar aceasta înseamnă că trăim în continuare, din punct de vedere spiritual, sentimentul SEPARĂRII. Pentru cei care cred în sfârșitul lumii și-l propovăduiesc de la un an la altul avem o veste tristă: dacă într-adevăr Universul se află în faza de Big Bang, sfârșitul lumii e departe. De ce? Pentru că Big Bang-ul este expresia procesului creator, este vremea expansiunii divinului în diferite forme, este Experimentul Divin, gândit de mintea lui Dumnezeu cu scopul de a readuce înapoi, la Sine, obiectele creației, aspectele Sinelui său, care experimentează existența în diferite forme și în medii diferite. Big Bang-ul nu e doar un proces fizic, care implică materia, ci în primul rând unul care implică energia, spiritul, informația. Putem vorbi despre sfârșit, însă, privind la suprafața lucrurilor, privind către formele materiale și chiar către cele biologice, din rândurile cărora facem parte și noi, dar acest sfârșit ar fi numai expresia încheierii unei misiuni pe care spiritul a avut-o în forma materială (sau în altă formă), nu un sfârșit în sine. Noi suntem ca un val, care se avântă în afara oceanului (deşi noi ne avântăm doar în interiorul Divinului, întregul Univers se află în El), experimentează cum e să trăiești separat, apoi se întoarce în ocean. Ieșirea valului din ocean nu-I un sfârșit, e doar o experiență diferită pe care o părticică din ocean o are pentru scurt timp pentru ca întoarcerea sa în ocean și fuziunea cu el să fie doar o întoarcere la totalitate, la întreg, la Sine. Într-un fel, asta suntem și noi: valuri care experimentează separarea de ocean, dar care redevin oceanul la întoarcerea din experiențele lor. Universul însuși e un val, un val grandios, în interiorul Divinului (Oceanul însuși), cel omniprezent, fără început și fără sfârșit. Atâta vreme cât suntem, nu mai putem să nu fim. Existența noastră este însăși dovada existenței lui Dumnezeu, iar restul, legile, regulile, perfecțiunea fantastică a existenței și nivelul de complexitate care caracterizează tot ce există completează dovezile și ne spun explicit că nimic, absolut nimic nu e rodul hazardului.

Mergând pe firul logic a ceea ce am observat a fi „Planul Divin sau Jocul Divin”, am identificat câteva legi de funcționare a Universului și modul în care acest lucru se întâmplă, deopotrivă în Universul Material și în cel Spiritual. Spunem ”câteva” pentru că s-ar putea să fim încă la distanță mare de profunzimea și complexitatea organizării Universului și chiar a vieții biologice, în pofida cunoașterii la care avem acces momentan. Intuim că peste câteva sute de ani lumea s-ar putea să aibă un cu totul alt chip decât acela pe care îl putem vedea astăzi, dar intuim, de asemenea, că imaginea acestui chip ar putea fi condiționată de alegerile pe care le vom face ca familie spirituală. Înțelegem astăzi că:

1) Dumnezeu, Sinele, Spiritul Divin este sursa a tot ce există și în El e întreaga existență.

2) El este Creatorul Universului, din el a început Universul și scopul acestui Univers este să se întoarcă la Sursă.

3) Universul însuși este conceput ca Un Plan al Divinului însuși, al cărui instrument esențial este INTELIGENȚA. Inteligența Divină este o calitate a AROMNIEI absolute, din care a început Creația. Această înțelegere ne poate pune pe gânduri, în sensul că noi înșine, atingând starea de Armonie cu sine și cu lumea înconjurătoare, am putea accesa resursele de inteligență și cunoaștere divină, în lăuntrul cărora se află deja toate informațiile de care avem nevoie în fiecare moment.

4) Toate formele din Univers experimentează separarea de Sursă sau de Dumnezeu, dar toate au un conținut informațional și toate sunt, la origine, aspecte ale Divinului.

5) Universul este o hologramă uriașă, conținută în Sinele Divin, iar fiecare formă are în esența ei conținutul informaţional iniţial, adică Armonia, Inteligența, Cunoașterea etc. Așa cum din spirala ADN au luat naștere o multitudine de forme în plan biologic, din spirala divină au luat naștere formele existente în întregul Univers.

6) Prima formă materială de manifestare a Divinului a fost Lumina.

7) Noi suntem holograme la rezoluție scăzută și de aceea păstrăm în noi informația inițială, dar am pierdut fidelitatea detaliilor. Această rezoluție scăzută s-ar putea să fie cauza inconștienței noastre cu privire la cine suntem și de unde venim, iar sensul nostru ar putea fi chiar procesul de recuperare al detaliilor estompate prin ”cădere” cu ajutorul conștientizării și al creșterii spirituale.

8) În Univers există nenumărate ierarhii, ființe și forme spirituale, al căror nivel de conștiință se află pe diferite trepte. Unele dintre aceste ființe, aflate în ierarhia cosmică, le cunoaștem sub denumirea de: Heruvimi, Serafimi, Arhangheli, Îngeri și sunt aproape de starea de dumnezeire.

9) Entitățile aflate pe nivele mai joase (acele holograme la rezoluții mai scăzute, dar neîntrupate de data aceasta) există în anumite domenii sau tărâmuri spirituale, care corespund nivelului de energie, de vibrație și de conștiință pe care l-au dobândit în timpul vieții lor biologice. Acestea tind să se întoarcă mereu în planul terestru pentru a-și continua evoluția spirituală.

10) Evoluția noastră spirituală în experiența biologică în care ne aflăm este o condiție pentru ca spiritul să fie atras – după ce plecăm din acest plan – către tărâmuri în care predomină UNITATEA, nu SEPARAREA, CONȘTIENȚA, nu INCONȘTIENȚA, IUBIREA, nu SUFERINȚA. Grație înțelegerii, a cunoașterii de sine, a manifestării calităților care ne duc către ARMONIE divină, parcurgem sensul invers Big Bang-ului sau expansiunii, urcăm către Divin și tindem spre starea căreia îi suntem deja destinați: Unificarea cu Sinele. Experiența suferinței este specifică domeniilor și tărâmurilor spirituale în care predomină SEPARAREA și INCONȘTIENȚA, iar aceasta înseamnă că tărâmul biologic nu este unicul loc din univers în care Big Bang-ul e activ.

11) Legea rezonanței, pe care am identificat-o ca fiind una dintre legile fundamentale ale Lumii Spirituale, face ca entitățile neîntrupate să poată fi prezente doar în Universuri Rezonante și să relaționeze doar cu entități de același fel. Iată de ce, pentru ca spiritul unei entități să fie atras către familii energetice de înalt nivel spiritual, este nevoie ca acest nivel spiritual să fie o lucrare esențială azi, acum și aici, în timpul vieții sale pământești.

12) De evoluția noastră spirituală nu depindem doar noi, ci aceasta contribuie în mod decisiv la evoluția Lumilor Spirituale, de care suntem indisolubil legați.

NOTA: Aici sunt doar 12 din cele 31 de legi identificate de noi ca fiind legi ale Jocului Divin sau ale existenței...