joi, 25 mai 2017


Luni, 29 mai, va fi lansată la librărie cartea:


”Donator, medic, pacient - Călători prin rânduiala divină”




Luni, 29 mai a.c, orele 18,30, Editura Dharana organizează lansarea cărții ”Donator, medic, pacient – Călători prin rânduiala divină”(2017), autor Maria Timuc, la Librăria Luceafărul ( Compania de Librării București), unde sunteți invitați cu drag să participați.
Librăria este situată în Bulevardul Unirii, nr 10, la mijlocul distanței dintre Piața Unirii și Palatul Parlamentului. Veți găsi locuri de parcare pe Bdul Unirii sau în fața Palatului Parlamentului și aveți la dispoziție metroul de la Piața Unirii, ieșirea pe la fostul tribunal, dacă veniți fără mașină. Vor vorbi despre carte:
-         prof. dr. Irinel Popescu
-        prof. dr. Mihai Lucan
-          prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan
-          preot duhovnic Gelu Bogdan
-          scriitorul Lucian Avramescu



La lansare vor fi prezenți și alți medici de transplant, precum și unii dintre pacienții lor, în special membri ai Asociației Transplantaților de ficat din România, LIVERTRANS, și președintele acestei asociații, dr. Crina Ștefănescu, precum și invitați ”surpriză”.
Evenimentul nu este doar o lansare de carte, ci va fi și unul de celebrare a valorilor, unele care trăiesc printre noi și le-au făcut servicii enorme celor din jur, precum și României (pe aceștia îi veți vedea la eveniment), dar și unora care nu mai sunt printre noi și pe care îi vom omagia cu acest prilej. Este vorba despre trei dintre personajele cărții ”Călători prin rânduiala divină”, respectiv prof. dr. Dan Tulbure, dr. Alexandru Bucur și lt. Col. Marius Maxim. De asemenea, vom avea și un moment dedicat donatorilor de organe grație cărora alți oameni sunt acum în viață.

Programul lansării va cuprinde și momente artistice susținute de actorii: Iulia Nistor, George Ioan Hodor, Vali Pena, Gabriela Tănase și Doina Ghițescu. De asemenea, vă va delecta cu vocea sa frumoasă și cu melodii tulburătoare cantautorul Doru Enache.

Cartea ”Călători prin rânduiala divină”, autor Maria Timuc, editată de Editura Dharana, este un omagiu adus medicilor de transplant, care au trecut prin momente grele pentru a face transplant în România și, în mod special, un omagiu prof. Irinel Popescu și pacienților săi.
Evenimentul va fi urmat de un cocktail și de o sesiune de autografe, unde veți putea obține și autografe ale medicilor care sunt personaje ale cărții, precum și ale unor pacienți personaje.
                                      Vă așteptăm cu drag și vă mulțumim anticipat pentru prezență!

NOTA:
Evenimentul este organizat de EDITURA  DHARANA cu sprijinul:
-           PRISUM  INTERNAȚIONAL, distribuitor al produselor HIMALAYA în România
-          COMPANIA DE LIBRĂRII BUCUREȘTI, LIBRĂRIA LUCEAFĂRUL

-          ASOCIAȚIA TRANSPPLANTAȚILOR DE FICAT DIN ROMÂNIA, LIVERTRANS

**La librărie, cu ocazia lansării, veți găsi și celelalte cărți semnate Maria Timuc, respectiv ”Pași către însuți - Vindecarea cauzală”, ”Pași către tine însuți - Puterea frumuseții interioare”, ”Jocul divin - Șansa omului în Univers”, semnată de Alexandru Mușat, Maria Timuc și Valentin Nedelea, ”Aproape totul despre iubire și sex”, semnată Ovidiu Bojor și Maria Timuc.
De asemenea, veți găsi cartea:
”Plante și miresme biblice”, semnată de acad. dr. Ovidiu Bojor și Răducanu Dumitru 

”Himalaya - de la Ayuerveda la medicina modernă”, autori acad. dr. Ovidiu Bojor și dr. Laura Miclăuș.

Editura Dharana va aduce acolo și alți doi autori importanți ai săi, respectiv Vadim Zeland și Luule Vilma.


Cărțile semnate Maria Timuc pot fi comandate și pe situri on line, respectiv:












duminică, 21 mai 2017

Florin Meşca - Jurnal literar: CĂLĂTORI PRIN RÂNDUIALA DIVINĂ



Aveti aici o  cronică frumoasă, scrisă de dl Florin Meșca, beneficiarul unui transplant de ficat, a cărui poveste de viață se regăsește și în cartea ”Călători prin rânduiala divină”, Editura Dharana, 2017.


Florin Meşca - Jurnal literar: CĂLĂTORI PRIN RÂNDUIALA DIVINĂ:   Călători prin rânduiala divină – o carte necesară, o carte dorită, așteptată și, din fericire, ieșită bine! Ziarista Maria Timu...

miercuri, 10 mai 2017


Carte nouă
”Donator, medic, pacient - Călători prin rânduiala divină”



”Donator, medic, pacient - Călători prin rânduiala divină” (Editura Dharana, 2017)  - Colecția ”Personalități și destine” - este titlul unei noi cărți pe care o semnez și care va fi lansată vineri, 12 mai, ora 13,45, la Biblioteca Academiei Române, Amfiteatrul I. H, Rădulescu, str. Calea Victoriei, nr.125, din București.
Cartea va fi lansată în cadrul Zilei Naționale a Transplantului din România, care se va desfășura în cursul zilei de vineri, începând cu ora 11,30, în sala amintită mai sus. 

Apariția cărții este prilejuită în special de împlinirea  20 de ani de la realizarea primului transplant de ficat din România și este dedicată, deopotrivă prof. Irinel Popescu, dar și pacientului care a fost transplantat atunci, doctorul Radu Cobăleanu. 
Cartea are puțin peste 500 de pagini și conține experiențe extraordinare ale medicilor de transplant în prima sa parte, mai precis este o istorie a începutului transplantului în România. Această parte a cărții este scrisă ca un roman, doar că toate personajele sunt reale, sunt medici care au trecut prin experiențe, uneori frumoase, alteori chinuitoare sau dramatice pentru a face din transplant o terapie de rutină, așa cum este el astăzi. Personajul principal al cărții este transplantul de ficat, respectiv prof. dr. Irinel Popescu, realizatorul primului transplant de ficat din România. Povestea vieții profesionale - obositoare și uneori deprimantă - a prof. Irinel Popescu, eșecurile care l-au marcat și care puteau să-l dezarmeze și să renunțe, suferințele prin care a trecut pentru a crea în România o școală în domeniu și echipe medicale puternice se vor dezvălui cititorului pas cu pas. Sigur, cartea urmărește și alte personaje, precum prof. Mihai Lucan, pionier în domeniul transplantului renal, precum și povestea vieții unui ofițer al armatei române, lt.col. Marius Maxim, care - din păcate - a pierdut lupta cu boala în anul 2005. 


Cartea conține relatarea primelor transplanturi făcute în România, respectiv transplantul renal al prof. Eugeniu Proca în anul 1980, precum și transplantul de inimă făcut de dr. Șerban Brădișteanu la Spitalul de Urgență Floreasca.  Omagiem - prin această carte - și pe prof. dr. Dan Tulbure, și pe dr. Alexandru Bucur, oameni cheie în istoria de început a transplantului din România.
A doua parte a cărții conține experiențele a 29 de persoane care au făcut transplant de ficat, multe dintre ele fiind povestite de înșiși beneficiarii transplantului și sunt, desigur, impresionante.

Documentarea principală pentru această carte a fost făcut făcută de mine în perioada 2001-2003, când lucram în presă și eram deosebit de apropiată de lumea medicală. În ultimile luni am făcut unele completări la documentarea de atunci, am adus la zi anumite detalii și, desigur, am intrat în contact cu persoanele transplantate, ale căror experiențe vor fi impresionante și pentru familiile donatorilor, în mod special. Ele vor primi o mângâiere pentru pierderea oamenilor dragi ale căror organe trăiesc astăzi în corpurile unor oameni profund recunoscători. 

Cartea ”Donator, medic, pacient - Călători prin rânduiala divină” - conține și nenumărate pastile de înțelepciune, intitulate ”Jurnalul Autorului”, care invită cititorul la introspecție și la înțelegerea unor aspecte esențiale ale ființei umane. Acestea se adresează sufletului și părții spirituale a ființei.

Voi reveni cu amănunte despre carte și despre lansarea la librărie, care va avea loc curând.


NOTA
Mulțumim Asociației Transplantaților de Ficat din România, Livertrans, în special prof. Irinel Popescu, președinte de onoare, și dnei dr. Crina Ștefănescu pentru apariția acestei cărți. 

luni, 13 martie 2017

Poftiți la teatru..

Cronica Șobolanului: spectacol-lectură în premieră la Teatrul de Comedie din București



Uniunea Scriitorilor din România, Cenaclul de Dramaturgie, anunță că pe data de 20 martie, orele 18,00, la Teatrul de Comedie din București, sala Studio, va avea loc un spectacol - lectură cu piesa ”Cronica Șobolanului” a dramaturgului Ioan Chelaru. Lectura-spectacol va fi susținută de mulți actori cunoscuți(surpriză!).
Intrarea este liberă și vă așteptăm cu drag.

Piesa ”Cronica Șobolanului” face parte din cartea dramaturgului Ioan Chelaru, ”Dialoguri dramatice” și este închinată țării mamă, iar în centrul ei se află celebra legendă a Meșterului Manole, numai că pe dos. Adică, mulți vor să dărâme, dar ce dărâmă ei, crește la loc. Una dintre replicile cheie ale piesei spune: ”De mă voi scula după boala asta care mă ține de două mii de ani, în primul rând să cânt aș vrea...”. Mai departe scrie-n carte, iar cartea va fi și ea..la fața locului, împreună cu autorul, invitații și un număr impresionant de actori care vor interpreta personajele din aceasă piesă.
Aș adăuga că și această piesă a lui Ioan Chelaru, precum - aș zice - sunt toate ale sale, este inițiatică, desigur. Autorul răscolește străfundurile conștiinței sau, ca să citez un personaj de-al său, face conștiința să ”se rotească”. Și o face pentru că ne amintește despre virtuțile sufletului omenesc și despre miraculosul care șade la o respirație distanță de noi, dar pentru că ne pierdem în inutile lupte pentru putere și lucruri trecătoare, putem rata în dansul existenței noastre ca neam, dar și ca indivizi, întâlnirea cu miracolul. Dar autorul nostru...îl descoperă, cu certitudine, și ne dezvăluie parte din tainele sufletului său. Veniți să-l vedeți!


marți, 3 ianuarie 2017

Oamenii care locuiesc în ...Cer!

Dacă ți-ai pune simpla întrebare:”Ce este Cerul” și ai putea trece de sentimentul iluzoriu că el este cupola senină, or aceea plină de nori, care-ți oferă sentimentul stabilității, ai observa că Cerul conține cu totul și cu totul altă „dimensiune”. Ți-ai putea imagina apoi că te afli pe lună și acolo ți-ai pune iarăși întrebarea:”Ce este Cerul?” Ai constata stupefiat că-n Cer este Pământul, și-n cer este Luna, și-n Cer ești tu însuți, oricine ai fi..Tu însuți, cu Pământ cu tot, ești agățat de Cer, în Cer, parte a Cerului și ești pe Cer un mic punct sau un semn de mirare, or o biată liniuță, azvârlită într-un univers căruia nu-i poți găsi capete. Și, pentru că ai cunoaște mai bine „cerul”, când ai spune „Tatăl Nostru”, și când ai ajunge la propoziția „Precum în cer, așa și pe pământ”, ai înțelege dintr-o dată că Cerul nu-i despărțit de pământ, tu nu ești despărțit de Cer, iar Cerul te conține pe tine, cu rugăciunea ta cu tot, cu emoțiile, cu întâmplările tale..



Ai deveni, poate, credincios dintr-un foc. Ai deveni smerit și inocent, aproape fără picătură de vanitate, or de egoism atunci când vei simți minuscula ta existență în acest vast ocean al Cerului. În mintea ta va străluci dintr-o dată înțelegerea, conștiința, sufletul și bucuria rugăciunii pe care o spui, poate, zi de zi: ”Tatăl nostru, care ești în Ceruri”! Sufletul se simte cuprins de Dumnezeu și ferecat în el, ca o minunată săvârșire a luminii, ca un surâs infinit atunci când îmbrățișează sentimentul existenței sale în oglinda adevărului. În acest minunat Cer au loc războaiele, violurile, rugăciunile și iubirile, frica și seninătatea, furtunile și mișcările gândurilor tale, emoțiile tale și întâmplările vieții tale. Dacă vei cunoaște definiția simplă a Cerului, te vei trezi din somnul în care te-a scufundat știința, intelectul, ignoranța, or necredința ta și ai râde în fața tuturor lucrurilor pe care le-ai crezut importante. Vei zâmbi pe sub mustăți la gândul că, în fața adevărului ce se ascunde în Cer, tu ești mult mai micuț decât o libelulă, dar mult mai mare decât ți-a putut dezvălui mintea într-o viață întreagă.

Dacă exiști în „cerul” acesta, înseamnă că ești important. Ești un element de legătură, o conexiune, o mică verigă, care leagă atomii între ei, pentru a constitui un întreg. Prin tine se desfășoară lucrarea întregului, a cărei taină rămâne, încă, ascunsă în inima și-n desăvârșirea Cerului. Ai datoria și responsabilitatea de a intra în armonie cu Cerul, atât vreme cât ești parte din el. Nu prin lucrurile tale păstrezi armonia, legătura și taina divină în care exiști, ci prin sufletul tău. El este părticica ascunsă a Cerului, ce pulsează în tine și rămâne după ce vei fi dezbrăcat haina omenească. Pe cerul inimii apar nori și apar seninuri fantastice, fulgere și sclipiri de soare, dar numai acela ce cunoaște taina cerului și trăiește în adevărul lui poate visa și poate înțelege graiul misterios al visului. Căci viața este un vis, dar Cerul rămâne pentru totdeauna o Realitate. Cerul îți cere să te trezești din visul tău și să cunoști adevărul care pulsează în tine în ritmuri absolute. Tu ești parte a Cerului, tu, ca și Tatăl, ești locuitor al Cerului, dar nu știi asta, nu vezi asta, ești țintuit în iluzia că Cerul e un loc îndepărtat, pe care-l privești doar de pe Pământ. Poate că cineva care trăiește pe lună poate simți că tu, oricine ai fi, ești o ființă care trăiește în cer, la fel ca Tatăl și se gândește la tine ca la ”omul din cer”. 

”Tatăl nostru, care ești în Ceruri”, iată rugăciunea – singura pe care ne-a lăsat-o însuși Hristos – ne dezvăluie chiar de la început că Tatăl este aici, unde suntem și noi. În acest Cer, Cerul însuși, e Creatorul care ne conține pe noi și care transcende toate formele, toate planetele, toate universurile, cel ce a fost, este și va fi, cel în care visăm existența, cel prin care trăim și cel din care percepem că luceafărul șade uneori la doi pași de lună, că cerul se unește cu Pământul, că stăm nemișcați când Pământul călătorește ca o navă de mare vitează prin univers. Dacă aceste iluzii ne populează existența atât de clar, oare cât de aproape de realitate suntem în alte privințe? Cum putem să-l vedem pe Dumnezeu dacă noi nu vedem nici măcar că ..locuim în Cer?  Iată, nu doar îngerii locuiesc în Cer, ci și oamenii. Nu-i așa că-i ciudat să conștientizăm asta?  

Maria Timuc - 

fragment dintr-o carte în curs de apariție la Editura Dharana



duminică, 1 ianuarie 2017


La mulți ani, prietene!
În anul acesta îți doresc...

”Să nu vezi răul, să nu auzi răul, să nu vorbești despre rău”


Cele trei maimuțe înțelepte, a căror origine este japoneză, sugerează: să nu vezi răul, să nu auzi răul și să nu vorbești despre rău. O maimuță își acoperă ochii, alta urechile și alta își acoperă gura. Aceasta ar fi înțelepciunea supremă a omului, atitudinea care ne-ar ridica deasupra negativității existenței și ar putea să rupă răul din rădăcină cu adevărat. Desigur că lumea occidentală nu îmbrățișează înțelepciunea orientală reprezentată de ”cele trei maimuțe înțelepte”, dimpotrivă. Noi ne ținem scai după rău, îl pedepsim, luptăm împotriva lui și, din păcate, de mii de ani nu reușim să-l ținem în frâu, ba parcă participăm la perpetuarea lui. Se spune că unele grupări mafiote au luat simbolul oriental reprezentat de ”cele trei maimuțe înțelepte” și l-au transformat într-un cod al tăcerii cu ajutorul căruia răul însuși se adăpostește de ochii indiscreți.








Toate acestea sunt intrepretări ale unei legi spirituale a universului, a unei legi a existenței umane ascunsă în imaginea celor trei maimuțe. Legea a fost descoperită oarecum recent de lumea științifică și sună mai puțin romantic: ”Observatorul modifică obiectul observat”. Percepția observatorului modifică obiectul/subiectul observat chiar în cele trei forme: auzind, văzând și vorbind. Oamenii de știință au început să ia măsuri, inclusiv în privința experimentelor cu placebo, pentru a preveni interferența percepției cercetătorului asupra rezultatelor. Cu alte cuvinte, percepția produce modificări la nivel cuantic. Chiar dacă nu vedem îndată, privind răul, auzindu-l și vorbind despre el, riscăm să-l perpetuăm prin aceste trei posibilități de percepție. Asta înseamnă că principala poartă de intrare a răului în existență este percepția însăși, al cărui vehicul este ”ATENȚIA”. Cele trei maimuțe înțelepte sugerează să închidem porțile simțurilor principale cu ajutorul cărora energizăm atenția noastră, adică văzul, auzul și vorbirea, creând astfel răul la nivel cuantic, mai întâi. Odată creat prin atenția pe care i-o dăm, mai este doar o chestiune de timp pentru ca răul să se întrupeze. Prin aceleași mecanisme noi creăm și binele.  Dându-le atenție lucrurilor frumoase, plăcute, minunate, calităților, bucuriilor vieții, privindu-le, auzindu-le și vorbind despre ele sfârșim prin a le înmulți, prin a le crea, prin a le energiza - la nivel cuantic inițial,  pentru ca ulterior ele să se nască în lumea noastră materială.  O asemenea descoperire ar fi trebuit să fie promovată și explicată din toate unghiurile posibile pentru a ajuta lumea să-și accepte și să-și cunoască puterea creatoare, să o asume și să comute conștient atenția pe bine pentru ca răul să dispară grație ”dezenergizării sale” la nivelul percepției.



Noi energizăm ceea ce vedem, ce auzim și lucrul despre care vorbim. Cele trei maimuțe înțelepte nu spun să nu vedem deloc, să nu auzim și să nu vorbim despre nimic: ele fac referire doar la rău. Să deschidem ochii largi când suntem fericiți, când avem lucrurile mărunte necesare vieții, când avem pace, liniște, când avem căldură și pâine de pus pe masă, să auzim tot ce-i constructiv, ce-i bun, ce ne face viața mai frumoasă și să vorbim despre lucrurile minunate ale existenței, despre calitățile oamenilor, despre ce fac folositor, să le dăm atenție frumuseților și bucuriilor pentru ca ele să ne înconjoare, să facă parte mai mult din viețile noastre, să se întrupeze și să ne ajute să înțelegem că binele și răul sunt creațiile noastre, că sămânța lor este aruncată în solul vieții de însăși atenția noastră, prin cele trei porți principale: auzul, văzul și vorbitul. Astfel, orice ar fi rău acum în viața noastră poate rămâne în urmă, nu atât prin lupta cu răul întrupat deja, cât prin comutarea atenției noastre asupra binelui. De exemplu, dacă suntem bolnavi, să fim atenți la fiecare moment în care ne simțim mai bine, la faptul că boala nu ne împiedică să mergem, să vorbim, să facem lucruri minunate, să ne ajutăm singuri etc. Să fim atenți la sănătate, la partea bună care se întâmplă în viața noastră, să fim atenți la ce avem în loc de ce nu avem, la iubirea pe care o simțim, nu la aceea pe care n-o simțim, la cea pe care o avem, nu la aceea care ni se pare că lipsește. Să fim atenți la pace pentru a ține războiul departe de noi, să fim atenți la iubirea pe care-o avem pentru a ține departe de noi ura, frica și furia, să fim atenți la binele de acum pentru a ține departe răul. Să ținem în atenția noastră frumusețile vieții pentru a le înmulți și a crește cu adevărat din punct de vedere spiritual și a înțelege logica divină, în interiorul căreia există numai binele... 

sâmbătă, 24 decembrie 2016


Ziua în care am fost...îngeraș!


Când eram copil mergeam ...”cu îngerașul” în Ajunul Crăciunului. Tradiția cerea ca întotdeauna să colinde pe la casele oamenilor câte doi îngerași. Eu mergeam cu verișoara mea, Rodica. De pe la vârsta de trei ani și până la 10 ani, când am plecat din satul meu, am fost ”îngeraș” ! Mama mă îmbrăca într-un costum popular, cusut de mână în întregime. Avea minunate motive florale acest costum, toate cusute în culori vii, dar culoarea fundamentală a costumului era albul. De-a lungul anului, când părinții mei tăiau câte o gâscă, păstrau penele cele mai mari pentru aripile de îngeraș de la Crăciun. În fiecare an aripile îngerașului creșteau. Creșteam și eu odată cu ele. Costumul meu de îngeraș era tot ce aveam mai frumos în copilărie: pe lângă albul lui imaculat și aripile care se înălțau pe spatele meu, costumul era prevăzut și cu un fel de coroniță regală. Nu mai știu din ce era făcută coronița, dar știu că strălucea, precum coroanele reginelor. Mama mă dădea cu mult creion roșu în obraji, fiindcă spunea că așa sunt îngerii, roșii în obraji, plini de viață și la fel de micuți precum eram și eu, și verișoara mea.
Îmi amintesc că tot anul mă gândeam la momentele unice din Ajunul Crăciunului, când voi fi din nou îngeraș și voi merge la ușile oamenilor, să le anunț nașterea lui Hristos. Căci aceasta făceam: cântam colindul minunat care anunța nașterea Mântuitorului. Eu și Rodica eram atât de micuțe, de frumoase, cu aripile mari, albe, înălțându-se pe spatele nostru, încât toți oamenii din sat își doreau să ajungem la ușile lor. Unii se simțeau tare supărați dacă-i ocoleam și veneau special să ne cheme, fiindcă îngerașii părea că poartă norocul casei, al oamenilor la care mergeau. Ne dădeau colăcei, mere, prune, bomboane și unii, mai căpătuiți, ne dădeau și bănuți. Din acea perioadă îmi amintesc cu rușine un moment de lăcomie: apăruseră niște monede noi, de cinci lei, făcute dintr-un aluminiu frumos și îmi plăceau așa de mult monedele astea încât mi-aș fi dorit să primesc numai eu din ele. Știu că am ascuns vreo două-trei, dar numai pentru o vreme, căci în scurt timp am fost conștientă de rușinea pe care o simt și le-am așezat pe toate la rând, să fie împărțite între noi, fetițele. Pe vremea în care am fost îngeraș am cunoscut rușinea de fi vrut mai mult pentru mine din ceva ce-mi plăcea, nu ca valoare, ci ca imagine. Frumusețea monedei mă atrăgea, nu valoarea ei. Dar nu aceasta era așteptarea mea de-a lungul întregului an, nu la monezi visam, ci la costumul de îngeraș și la aripi. Visam să am aripi, îmi plăcea că o zi din an aveam aripi, visam să fiu îngerașul însuși și mă bucuram peste putiință de descris să îmbrac costumul alb al îngerului. Poate și pentru că la țară aveam de-a lungul întregului an un singur trening, care făcea niște genunchi atât de mari din pricina purtatului, încât la Crăciun îmbrăcămintea de înger mi se părea un regal de frumusețe. Primeam treningul acela de Paște, când se cumpărau haine noi copiilor și până la Paștele următor doar costumul de îngeraș era mai presus, mai frumos și mai râvnit.



Într-un târziu mi-am amintit de vremea în care mergeam cu îngerașul și m-am interesat să văd dacă se mai păstrează tradiția sau dacă mai există zone în țară în care copiii merg cu îngerașul în Ajunul Crăciunului. Toată lumea a dat din umeri: chiar și în satul meu s-a pierdut această datină. Parcă și mama mea a uitat că mergeam cu îngerașul așa încât mă întreb uneori dacă ...chiar am fost cu îngerașul sau dacă a fost un îngeraș care mi-a arătat toate acestea numai mie. Nu am nici o fotografie de atunci, nu am fotografii din copilărie, fiindcă nu existau aparate de fotografiat la țară. În inima mea a rămas amprenta îngerașului pe care l-am întruchipat vreme de șapte ani și de care parcă nu-și mai amintește nimeni altcineva. Numai eu îmi amintesc că eram îngerașul care vestea nașterea Mântuitorului. Parcă numai în inima mea a rămas frumusețea, bucuria și amintirea îngerului care-am fost. Ingerul acela îmi apare în suflet în fiecare Ajun al fiecărui Crăciun. Îmi pare că și astăzi merge pe la casele oamenilor, îmi pare că-și reia mereu călătoria și misiunea de a anunța că s-a născut copilul Domnului. Îngerașul care-am fost renaște în fiecare Ajun în sufletul meu, îl văd mergând pe ulițele înguste alături de perechea lui, înotând prin zăpezi ca-n povești, căci așa erau zăpezile în satul meu, uneori cât gardurile de înalte, și îl simt repetând din nou și din nou: ”Astăzi s-a născut Mesia cel luminos”... Îngerașul care-am fost renaște, parcă, în fiecare Ajun al Crăciunului și de aceea ziua aceasta este pentru mine cea mai mare dintre toate zilele anului, căci aceasta-i ziua în care..am din nou aripi, căci îngerul care-am fost îmi apare viu în suflet și-n minte!

Crăciun fericit, dragi prieteni!
Copilul Domnului să se nască în sufletele voastre...

duminică, 27 noiembrie 2016

Vă așteptăm la Brașov marți, 29 noiembrie, ora 18,00


De ce ne este rușine să vorbim despre sex? De ce ne este rusine să spunem că iubim?

                  




Întrebarea ”de ce ne este rușine să vorbim despre sex?” mi-a pus-o zilele trecute o reporteriță care a scris despre lansarea cărții ”Aproape totul despre iubire și sex”(Editura Dharana, nov.2016). Am aflat ulterior că publicațiile oficiale nu au voie să scrie cuvântul ”sex”. Nu știu cât, unde și până unde este interzis să pronunțăm acest cuvânt, nu știu dacă televiziunile sunt supuse acestei restricții, deși nu m-aș mira să fie astfel. Mărturisesc că n-am fost conștientă de ”rușinea de a vorbi despre sex”, nici de restricțiile exterioare existente în legătură cu această temă atunci când am dat titlul cărții scrise împreună cu acad. Ovidiu Bojor, ”Aproape totul despre iubire și sex”. 

Inconștiența noastră a venit din faptul că n-am scris o carte vulgară, ci una utilă, pe de o parte, celor care au probleme sexuale( de la impotență, ejaculare precoce și până la frigiditate), utilă chiar și celor care au diferite alte afecțiuni descrise  de doctorul Ovidiu Bojor. Dincolo de aceasta, plantele pe care le recomandă domnia sa au întrebuințări diverse, de la bolile de inimă și până la diabet sau boli de piele. Citind descrierile doctorului Bojor oamenii pot conștientiza că au o problemă medicală și se pot adresa unui specialist pentru tratament. Cartea noastră este compusă din două cărți, cea de-a doua fiind semnată de mine și poartă titlul ”O perspectivă spirituală asupra iubirii și a sexualității”. Scriu aici despre cum am putea să iubim mai mult și asta pentru că, în loc să ne recuperăm puterea de a iubi, fie în cuplu, fie în alte împrejurări de viață, divorțăm, ne despărțim și rupem legăturile cu oamenii dragi, când ceea ce este corect să facem este doar să nu renunțăm noi înșine la iubire. Scriu în cartea noastră despre iubirea mântuitoare, despre sexul ca act meditativ, despre cum putem emite mai multă iubire, despre rolul ascuns al sexualității și anume acela de a ne face conștienți de noi înșine. Și prin sexualitate ne putem cunoaște și putem păși pe calea transformării de sine. 
N-am tratat aici energia sexuală ca pe o manifestare a instinctului, cât am subliniat faptul că instinctul însuși este un program creat de însăși inteligența divină, ne este hărăzit să-l trăim, și ne este scris să citim în propria conștiință cu ajutorul acestei energii, care nu-i altceva decât expresia iubirii divine. Tratând sexul ca până acum, vulgarizându-l și blamându-l nu facem decât să negăm inteligența divină care l-a creat cu iubire și ne sugerează prin toate mijloacele să-l readucem acolo unde-i este locul: în relația cu dragostea, cu iubirea pentru viață, cu sursa fericirii, a bucuriei și a frumuseții ființei. 
Ceea ce știu astăzi este că apariția cărții cu acest titlu mi-a dezvăluit existența unui blocaj masiv în conștiința colectivă, existența unui câmp energetic masiv, care ține conștiința în chingi uriașe, în vreme ce tocmai sexul fără nici un fel de iubire, sexul ca act fizic și percepția lui ca fiind ceva ”rușinos” ne ține într-o stare de inconștiență în legătură cu frumusețea, bucuria și grația pe care ne-o poate aduce prin recuperarea percepției despre ce este sexul cu adevărat. Chiar și așa, în condițiile în care am făcut din sex mai degrabă un act genital decât unul care atinge sufletul, așa cum ar fi cazul să-l percepem, îl facem, dar ne este rușine cu asta. 
Negând sexualitatea și ascunzând-o nu facem decât să negăm viziunea divină, care ne-a creat în așa fel încât nici unul dintre noi să nu ne putem sustrage de la trăirea dorinței sexuale. Energia erotică este aceea care se opune morții, este însăși energia vieții. Rușinea de a ne privi în față această energie provine cred din faptul că o privim așa cum ne-o arată alții: ca pe o expresie a vulgarității, a corporalității, a plăcerii și a urâtului cotidian. În realitate noi avem nevoie să ne recuperăm percepția despre sacralitatea energiei sexuale, să o recunoaștem ca energie a iubirii și creație a divinului. Nu putem spune că Dumnezeu a greșit făcându-ne sexul, căci tocmai prin ele se perpetuează viața și el este un aspect prin care se manifestă iubirea pe pământ. 


Nu ar trebui să ne fie rușine când iubim, ci când nu iubim. Ar trebuie să ne fie rușine când invidiem, când urâm pe cineva, când ne răzbunăm, când suferim de gelozie, când suntem furioși, când trăim emoții distructive. Ar trebui să ne fie rușine când se manifestă în noi neputința de a iubi (căci aceasta este Iadul, cum bine a spus cineva și să mă ierte că nu-mi amintesc numele) și să ne întoarcem pe calea corectă a sufletului nostru, care este întotdeauna o cale a iubirii. Să iubim este sensul vieții noastre. Cum să ne fie rușine să iubim? Dacă nu ajungem la iubire pentru tot ce este în lumea aceasta, dacă nu ștergem din noi negativitatea, dacă continuăm să percepem iubirea ca pe ceva rușios, nu înțelegem sensul venirii lui Hristos și nu vom ști că ne mântuim prin iubire, că negativitatea ne oprește de la a trăi iubirea. 
Cele mai frumoase iubiri ale oamenilor se întâmplă în copilăria mică, de la grădiniță. Sufletele copiilor simt iubirea și aceasta-i frumoasă, inocentă, plină de lumină. Mai devreme sau mai târziu, ființa umană trebuie să se întoarcă la iubirea inocentă, la această trăire minunată, fără de care mântuirea nu este posibilă.



Cartea noastră, ”Aproape totul despre iubire și sex” nu are nici măcar o urmă vagă de vulgaritate, dimpotrivă. Tinerii care vor citi ”Perspectiva spirituală asupra iubirii și a sexualității” nu vor mai face sex oricum, se vor gândi mai mult la acest subiect și cu totul altfel decât au făcut-o până acum, căci vor înțelege că actul genital nu-i folosește sufletului și poluează conștiința. Vor înțelege rolul ascuns al virginității și importanța recuperării percepției despre sacralitatea energiei vieții și necesitatea reîntoarcerii noastre la sexul făcut din dragoste. Cei care au avut o energie sexuală excesivă vor găsi și remedii practice pentru ea, dar vor înțelege că excesul este o scăpare de sub control cauzată de pierderea iubirii. Oamenii vârstinici vor găsi nenumărate beneficii pentru corp, suflet și spirit chiar dacă nu mai au o viață sexuală. Deci, să ne recuperăm forța de a privi energia sexuală ca pe o manifestare a energiei iubirii, așa cum au perceptu-o și marii înțelepți ai acestei lumi este, cred, o misiune, care va aduce vindecare conștiinței umane, ridicându-i de pe ochi vălul de ceață care ține ascunsă tocmai iubirea și unul dintre cele mai puternice mijloace de trăire a fericirii în plan omenesc. 
***




Maria Timuc și Ovidiu Bojor vă așteaptă la Brașov marți, 29 noiembrie a.c, la Centrul Cultural Reduta, Sala Mare( Str. Apolonia Hirscher, nr. 8) la conferință și dublă lansare de carte, cum puteți vedea în afișul de mai jos, unde sunt și coperțile celor două cărți.
Tema conferinței poartă titlul cărții: ”Aproape totul despre iubire și sex”(EDitura Dharana). Vom vorbi ”altfel” despre iubire și sexualitate,   două aspecte esențiale ale vieții pe pământ, prezente permanent în viețile noastre și, cu toate acestea, misterioase și fascinante, despre nevoia de a privi sexul și sexualitatea ca manifestări ale  energiei care perpetuează existența și fac viața omului puțin mai frumoasă dacă-i înțelegem sensurile ascunse și pe acelea pe care noi singuri le ascundem fără să ne dăm seama că tocmai asta facem.


Vă rugăm să abadonați rușinea, dar să țineți în suflet dragostea și lumina ei. Vă așteptăm la Brașov. 


















miercuri, 23 noiembrie 2016



”Aproape totul despre iubire și sex” - o lansare frumoasă





Marți seara, la lansarea cărții ”Aproape totul despre iubire și sex”, autori Ovidiu Bojor și Maria Timuc, și a cărții ”Himalaya - de la Ayurveda la medicina modernă”, autori acad.dr Ovidiu Bojor și dr. Laura Miclăuș, ambele apărute la Editura Dharana, a fost lume multă, frumusețe, grație și bucurie. Au vorbit despre cartea ”Aproape totul despre iubire și sex” autorii, dar și invitații speciali ai serii, respectiv acad.dr. Adrian Restian, prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan și Emil Străinu. Adrian Restian a vorbit despre puterea ”iubirii mântuitoare”, despre putrerea vindecătoare a iubirii, un aspect confirmat deja științific. De asemenea,  Dumitru Constantin Dulcan a vorbit despre legătura dintre iubire și sexualitate, despre impactul iubirii și al sexualității făcute cu iubire asupra creierului, respectiv asupra întregului organism uman. Prin sexul elevat putem atinge trăiri transcedentale, a spus Dulcan și aceasta este una dintre ideile pe care le susține cartea lansată aseară. Și Emil Străinu a apreciat rolul educativ al cărții și mesajul care susține refacerea legăturii dintre iubire și sex și nevoia de a percepe sexualitatea la un nivel superior pentru ca specia noastră să urmeze cursul firesc al naturii și să supraviețuiască. 
Despre cartea ”Himalaya - de la Ayurveda la medicina modernă” au vorbit dr. Laura Miclăuș, precum și acad. dr. Ovidiu Bojor. Această carte, precum și ”Aproape totul despre iubire și sex ” conțin descrierea unor plante studiate știițific care au rol vindecător și intră deja de mulți ani în compoziția unor medicamente excepționale sau ar putea deveni în viitor ingrediente ale unor medicamente fără efecte secundare și adverse. 
Participanții la eveniment s-au bucurat să asculte câteva melodii frumoase, cântate de poetul Traian Chiricuță și poetul Cătălin Codru, iar actrița Doina Ghițescu a făcut deliciul serii grație talentului său. 

Maria Timuc și Ovidiu Bojor le mulțumesc tuturor prietenilor care au venit aseară la eveniment, inclusiv celor de pe Facebook, precum și personalităților prezente. Mulțumim artiștilor care ne-au încântat, și, - în mod special - organizatorilor evenimentului, respectiv Editura Dharana și directorului său, Ioan Busuioc și Prisum Internațional, distribuitor al produselor Himalaya în România.
Mulțumim pentru spațiul minunat și generos pe care ni l-a pus la dispoziție Compania de Librării București, Librăria Luceafărul și dnei Marieta Seba, directorul Companiei de Librarii Bucuresti, care a fost o gazda exceptionala.
Mulțumim domnului Silvian Miron pentru produsele minunate ale firmei sale: ”NECTAR SILVIAN DIN MEI SI SECARĂ - CREMĂ DE BRAGĂ”, firmei OCEAN FISH și lui Petru Buiuca, primul MasterChef din România. 







luni, 21 noiembrie 2016


Fragment din cartea ”Aproape totul despre iubire și sex”, autori Maria Timuc și Ovidiu Bojor, Editura Dharana, nov.2016. Astăzi, 22 nov a.c, ora 18,30, la Librăria Luceafărul din București (Bdul Unirii, nr. 10: la Piața Unirii, Fântâni), vă așteptăm la lansarea cărții.


Iubirea mântuitoare


"Singura încăpățânare a vieții tale să fie aceea de a iubi, orice ar fi. Să iubești dacă ești trădat, umilit, căzut, distrus, să iubești când ești bolnav și nu înțelegi de ce tocmai tu, să iubești când ești părăsit chiar dacă te doare până-n adâncul sufletului, să păstrezi iubirea când te devastează pierderile vieții, când oamenii dragi nu te înțeleg și nu te acceptă: aceasta-i încăpățânarea care-ți poate arăta ”realitatea existenței” și frumusețea ei spirituală, care-i doar lumină și iubire. Nici o altă încăpățânare nu este mai înaltă decât aceasta prin care faci din iubire țelul tău și nu-ți trebuie un timp special pentru asta, nu e nevoie să pleci din lume, nici să studiezi limbile pământului, cât să aduci bunătatea în fiecare colțișor din mintea ta și numai din ea să vezi existența. Cu ochii bunătății, cu ochii senini ai un copil să privești către tot ce te înconjoară și, făcând din aceasta un exerciu premeditat, conștient, vei simți că iubirea curge prin trupul tău, prin mintea ta și prin sufletul tău. Când renunți la a vedea cu ochii iubirii, renunți la adevăr și asta aduce suferință. Calea iubirii e calea spirituală, ea trebuie cultivată permanent, pentru ea trebuie să lași în urmă tot ce ai știut că este lumea și tu însuți, căci acel tu pe care-l vei găsi va străluci și va lumina ca o stea în întunericul amăgitor al vieții. Nu există un alt tu decât acela care iubește: oricare altul este o creație a minții. Tu, cel hărăzit să fie aici și acum, ești iubirea întrupată. Cine ești tu nu este o funcție, nu este făcut din lucrurile care te înconjoară, nu ești banii tăi, nici emoțiile tale, nici suferințele, nici măcar gândurile tale. Cine ești tu nu greșește, nu eșuează, nu disprețuiește, nu ucide, nu neagă nimic, ci-n infinita-i blândețe și bunătate permite experiențele tale, oricare ar fi ele. Cine ești tu e-n adâncul tău, el privește din tine gândurile, emoțiile, lumea, viața, el e cel ce te așteaptă să înțelegi că ești în trecere pe aici, că dincolo de toate cele trecătoare e în tine cineva care nu îmbătrânește, nu urăște, nu vede răul și acel tu este Iubirea nemuritoare. Tu ești iubirea care a fost, este și va fi întotdeauna"! 
(Maria Timuc - fragment din cartea "Aproape totul despre iubire si sex", autori Ovidiu Bojor si Maria Timuc, Editura Dharana, nov 2016)




Articole publicate pe blogul personal